INDEX | ISTORIC | PÃRINTELE STARE| SCHITUL SF.MODEST | MURMURUL SIHASTRILOR | PROGRAM [ ALBUM | APEL DE SUFLET | SF. IOANICHIE

"Omul este lumea cea mica, astfel ca el contine tot ceea ce cuprinde si tot ceea ce are in ea lumea cea mare "

                               . . . . . . . . . . . 

„Ne împresoară trecutul, ne împresoară umbrele celor ce îngenunchiau în Cetăţuie, ce tăiau calea şi viaţa inamicului intrat în valea aceasta. Ne împresoară gândurile, nesiguranţele şi temerile ceasului de faţă.“

Gala Galaction

. . . . . . . . . . . . .

„Lumina străluceşte deasupra muntelui. Iată-i, sunt sihaştrii cei vechi ai Cetăţuiei, fără de pată, fără de vătămare. Ca o trâmbiţă răsună muntele, zi şi noapte, de murmurul neîncetat al rugăciunilor lor.“

LUNA  MARTIE  2017

Fără  titlu...

           Muzica suavă a vieţii mă învăluie iar ceea ce ochii mei văd, e realitatea lumii acesteia. Încet, umbra nopţii se îndreaptă spre alte zări. Îşi flutură mantia ce începe să se destrame din cauza zorilor zilei ce o alungă. Ea, noaptea, ştie că se va întoarce, ce e ziua pentru ea ? Un timp pierdut… Ziua aduce necazuri sau bucurii… Pace sau război… Câte a văzut ea, noaptea, în decursul atâtor timpuri, căci mai ales noaptea se petrec cele „de taină”… Iar ziua, ziua moare şi rămâne trecut. Un trecut ce nu mai poate fi schimbat niciodată.

         Luceafărul dimineţii scânteie pe cerul ce începe a se lumina. Dinspre răsărit lumini strălucitoare urcă spre bolta albastră. Soarele se arată şi totul prinde viaţă. O viaţă nouă pentru o nouă zi ce va rămâne amintire.

         Omul se ridică din patul odihnei lui dar în loc să se bucure simte cum un vânt aspru se plimbă prin mintea lui. Gândurile cad într-o cascadă tulbure aducând griji, deznădejde… Oare de ce ne tulburăm ?  Că avem o viaţă dezordonată ? Că suntem mereu gata de atac chiar şi atunci când ar trebui să ne odihnim ? 

         E primăvară… E timpul curăţitor al postului… E starea care ne înmugureşte. Oare vedem natura care ne dă exemplu prin reînnoirea a tot ce a fost sub zăpadă pe perioada iernii ?  Şi noi, oamenii, am stat ascunşi la căldură, ne-am desfătat cu bucate îmbelşugate, am hibernat în locuinţele noastre… Acum e timpul de curăţire şi a trupului dar şi a sufletului.

         Încă de la trezire, omul, vrea să arate bine. Pentru cine ? …   Ne spălăm, ne facem frumoşi pe exterior… Înăuntru… Ţinem sufletul într-o cămăruţă rece şi întunecată. Nu e parfum, nu e lumină. Din când în când mai descuiem uşa pentru ca sufletul să respire.

         Destinul omului se urzeşte încet şi nimeni nu ştie care dintre faptele noastre făcute la întâmplare, va încolţi şi va îmboboci, la fel ca şi pomii. Sunt mulţi care cred că a te ruga este doar un timp pierdut dar… Când omul se retrage în rugăciune, când mintea lui nu mai îngăduie deşarte gânduri, când inima simte căldură şi iubire, atunci, el descoperă că nu e singur, mai există Cineva. Acest Cineva este Tatăl. Cel Nevăzut, Cel Necuprins, Cel Atotţiitor. El nu impune nimic şi e atât de răbdător.

         - Doamne, trupul meu îţi aparţine ! Socoteşte-te la Tine acasă ! Cinsteşte-mă şi rămâi oaspetele meu şi voi fi cel mai fericit om de pe pământ !

                                                       protosinghel Modest Marian Ghinea      

LUNA  FEBRUARIE  2017

FRICA

         De fiecare dată când privesc chipurile oamenilor, învăţ ceva nou. Îmi dau seama că vor să trăiască o viaţă lungă, fericită, dar ei încă fac lucruri cu care se rănesc. De ce ?  Pentru că sunt înşelaţi. În mintea unora însăşi credinţa este înşelătoare.

         Există forţe invizibile în jurul nostru tot timpul. Unii pot atinge şi schimba lucrurile. Negativitatea minţii din prezent poate distruge viitorul. Frica ne spune că suntem mai răi decât ea, că suntem slabi şi atât de uşor de clătinat. Frica ne spune că nu are de ce să-şi mai piardă timpul cu noi, că nu are de ce să mai intre în mintea noastră atâta timp cât noi ne-am creat gânduri mai murdare decât le-ar putea planta ea.

         Lupta dintre Bine şi Rău, dintre lumină şi întuneric, se dă mereu pentru casa sufletului fiecăruia. Noi nu vedem aceasta dar sufletul… Sufletul se frământă atât de tare când vede că trupul, casa lui, este în primejdie.

         Bietul trup, agitat cu potenţialul distrus, cu viaţa irosită, neputând, de frică, să-şi atingă valoarea lui reală. Cât de înfricoşat este omul, cum tremură totul în el, cum mintea se chinuie să vadă lumina dar totul e pâclă, totul e adâncime de întuneric. Cum nu poate omul să-şi ia avânt să iasă la suprafaţă, să respire aerul curat al vieţii, darul lui Dumnezeu.

         Lucrul amuzant despre oameni e că întotdeauna încearcă să-l omoare pe Dumnezeu, să-l scoată din mintea lor. Dacă se îngrijorează şi le este frică înseamnă că sunt sub un anume control iar dacă sunt sub control nu au nevoie de nimic altceva. Fals…

         Uneori credem că tot ce vedem e la suprafaţă, însă e uimitor ce se întâmplă în spatele scenei. Dacă nu ne schimbăm concepţiile, viaţa noastră nu se va îndrepta nicăieri. Ştim că avem o singură fereastră de oportunitate. O singură şansă… Dacă vom avea frică de viitor, restul, adică deznădejdea, va cădea de la sine.

         Ştim că nu putem controla visele, dar putem să nu le lăsăm să ne deranjeze. Nu ne dăm seama că suntem doar o singură piesă dintr-o lucrare măreaţă. Trebuie să ieşim din acest vacarm asurzitor făcut de haosul din mintea noastră pentru că noi, oamenii, nu ne-am angajat într-un comportament auto-distructiv ci prin pacea minţii putem să suprimăm dezechilibrele accentuate ale fricii.

         Iar încheierea o fac cu o frumoasă şi înţeleaptă povestioară zen.

În vremurile de demult din Japonia a trăit un călugăr orb. Intr-o seară acesta a plecat să-şi viziteze un prieten la periferia oraşului. Înainte să plece, un alt călugăr l-a oprit în uşă şi i-a spus:

       - Ia acest felinar în care arde o lumânare. Noaptea este foarte întunecoasă.

       - Nu am nevoie de un felinar. Noapte sau zi, pentru mine e totuna, a răspuns călugărul orb.

       - Ştiu că nu ai nevoie de o lumină pentru a-ţi găsi drumul, dar în cazul în care nu o porţi după tine s-ar putea să dea cineva peste tine, a răspuns călugărul.

         Călugărul a luat felinarul şi a plecat. După ceva vreme de mers, un trecător s-a ciocnit de el. Călugărul s-a mâniat.

       - Neîndemânaticule, uite-te pe unde mergi! Nu vezi felinarul?

       - Felinarul tău e stins, frate, a răspuns trecătorul.

Oare câţi oameni umblă astăzi cu felinarele stinse, crezând că au lumină?”

                                                       

                                                                                          Protosinghel Modest Marian Ghinea



LUNA  IANUARIE  2017 

UN NOU AN

         Un nou prunc-an scânceşte la graniţa dintre timpuri. Atotţiitorul, îl învăluie cu scutec de noapte cusut cu stele scânteietoare. Adierea vântului aduce vestea venirii noului an. Timpul se opreşte în loc, pentru o clipă, spre odihna cea binemeritată. Cerul îşi scutură cuşma norilor împrăştiind zăpada peste o parte a pământului.

         În frumoasa noastră Ţară, grădina bineplăcută Părintelui Creator, zăpada aşterne haina caldă pământului, ocrotind grâul pâinii harice.

         Omul, copilul iubit de Dumnezeu, aşteaptă nerăbdător ca ursitele să-şi lase darurile lor anului-prunc. El va creşte  şi anotimpurile îl vor acoperi cu frumuseţea şi belşugul lor. Omul ştie că el e cel ce poate schimba cursul creşterii anului. De fapt, omul aduce, şi îşi aduce anul, în pace şi bucurii sau, în tulburare şi suferinţă.

       Uneori, omul îşi pune (poate) întrebarea : - De ce şi-ar face Dumnezeu griji pentru coajă, când poate avea rodul dinăuntru ?  De trup, are grijă omul, dar de suflet ?...

         Zorile noului an sunt ca o dimineaţă a speranţei, a veştilor celor bune. Pruncul-an, priveşte prin fereastra vieţii fiecăruia aducând speranţa de mai bine.

         Cât de anostă ar fi această lume fără mister. Anul aduce cu el, sulurile nedesfăcute ce au scrise în ele, cele ce vor veni.

         Să primim anul Domnului, deschizând fereastra minţii şi a sufletului, lăsând ca adierea ce se va revărsa în lunile ce vor urma, să aducă nădejdea unei lumi mai bune. Să scriem, câteva versuri într-un poem…Să ne găsim locul într-un tablou al istoriei…

protosinghel Modest Marian Ghinea

             . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

                                                Anul 2013

ANUNT - DESPRE SFANTUL IOANICHIE CEL NOU

       Uneori este nevoie de a fi scuturati - intre ghilimele de rigoare - pentru a ne aminti ca prea suntem cu capul in nori. Cetatuia in anul ce a trecut, precum si acum, ca inca nu s-au sfarsit problemele, trece printr-o schimbare, iar aceasta este impusa de noi reguli "asezatoare" peste vietuitorii de aici. Dar viata noastra isi va urma cursul sau, "daca pe Mine m-au prigonit si pe voi va vor prigoni" spune Mantuitorul. Aceasta ne este de folos pentru a medita mai mult, a fi mai destoinici in a cunoaste "semnele, a gandi ca oricand firul vietii noastre ce se desfasoara din ghemul timpurilor, se poata afla slabit sau chiar si rupt. Nu am gandit prea mult la moarte ca la o intalnire cu Hristos, nu am gandit ca sfintii nostri mijlocitori in fata Tatalui Ceresc, ne vor lasa... Si totusi, unde s-a gresit ?... Mi-am pus nu numai eu aceasta intrebare ci multi din fii duhovnicesti ai Cetatuii...

       Ascultarea este mai presus decat LITURGHIA. ascultarea te mantuieste, nu esti tu de vina pentru ceea ce faci din ascultare. Eu sunt doar un administrator ce in numele Kiriarhului administrez bunurile Cetatuii. Sfantul Ioanichie nu este al meu, nu este proprietatea mea este al credinciosilor ce au nevoie de mijlocirea sa.

       Sfantul Ioanichie cel Nou a facut ascultare mergand sa mangaie si pe altii, pe cei ce nu puteau a urca in Cetatuie. Astfel, in 19 zile ale lui Ianuarie anul Domnului 2013, spre seara, Sfantul Ioanichie a facut un ultim drum pe muntele sihastrilor, condus de fii sai duhovnicesti, iar coborarea nu a fost pe cararea cea mare ci pe "colt" in apropierea pesterii unde s-a nevoit peste 30 de ani.

       Mahnirea sufleteasca nu trebuie sa fie insa in sufletele celor ce l-au iubit si il iubesc pe Sfantul Ioanichie, ci toti sa afle ca un glas,nefiresc, s-a auzit pe munte zicand: NU TE INTRISTA< TURMA MICA< VETI PRIMI BUCURIA DOMNULUI>

       Nu suntem singuri, si chiar de s-ar pravali muntele comoara noastra este rugaciunea, "murmurul sihastrilor"...

       Acum, cinstitele moaste ale Sfantului Ioanichie, se afla la manastirea Negru Voda din Campulung, sa fie si cetatii de ajutor... Dar şi acasă, în Cetăţuia, în racla cea veche se află părticele din cinstitele sale moaşte.

       Am vrea sa credem ca munca noastra de cercetare a vietii sfantului nu a fost in van, am vrea ca slujbele sa nu fie schimbate macar ca o recunoastere a dragostei noastre fata de sfant, am vrea sa fie iubit sfantul macar pe jumatate cat l-am iubit noi, sa fie considerat asa cum il simteam noi, batranul sfatuitor... In noptile din Cetatuie, fii sai duhovnicesti stateau pe langa racla si-l simteau viu, cereau sfat si il primeau, in ziua de 20 ianuarie cand si-au luat ramas bun de la sfantul, plangeau considerandu-se parasiti... Nu trebuie uitat insa ca Cetatuia este locul sfantului, locul intrarii in monahism, locul unde domnitorii veneau sa-i ceara sfat, locul pesterii sale, asa ca nu a parasit sfantul pe nimeni, si nu va parasi pe cei ce-l iubesc. Sa nu fie nimeni trist ci privilegiat ca a putut fi des in preajma sfantului Ioanichie Cetatuianul...

________________________________________________________________________________________________

RUGAMINTE

       Multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a ajutat in demersurile noastre legate de mutarea "vecinilor" de la poalele muntelui unde se afla manastirea noastra. Doresc sa fac cunoscut tuturor ca chiar daca pe fond s-au limpezit lucrurile mai avem de rabdat pana ce se va porni actiunea de mutare a rudarilor. Multi ne-au acordat ajutorul VERBAL, dar...faptic, prin demersuri, s-a ramas la stadiul de VORBE...

       Rugam pe cei ce sunt interesati de istoria neamului nostru sa intervina pana nu este prea tarziu. Ingerii pazitori ai bisericilor ce se afla actualmente in NEGRIJA organelor locale, vor trambita in auzul acestora pentru a le aminti ca DUMNEZEU NU ESTE O POVESTE.

protosinghel Modest Ghinea

_____________________________________________________________________



Manastirea îsi asuma întreaga responsabilitate pentru opiniile exprimate

[ sus ] [ index ]



copyright © 2003. Mãnãstirea Cetãtuia Negru-Vodã, Cetãteni, Jud. Arges