INDEX | ISTORIC | PÃRINTELE STARE| SCHITUL SF.MODEST | MURMURUL SIHASTRILOR | PROGRAM [ ALBUM | APEL DE SUFLET | SF. IOANICHIE

"Omul este lumea cea mica, astfel ca el contine tot ceea ce cuprinde si tot ceea ce are in ea lumea cea mare "

                               . . . . . . . . . . . 

„Ne împresoară trecutul, ne împresoară umbrele celor ce îngenunchiau în Cetăţuie, ce tăiau calea şi viaţa inamicului intrat în valea aceasta. Ne împresoară gândurile, nesiguranţele şi temerile ceasului de faţă.“

Gala Galaction

. . . . . . . . . . . . .

„Lumina străluceşte deasupra muntelui. Iată-i, sunt sihaştrii cei vechi ai Cetăţuiei, fără de pată, fără de vătămare. Ca o trâmbiţă răsună muntele, zi şi noapte, de murmurul neîncetat al rugăciunilor lor.“

Luna Ianuarie 2019

Încercând să păcăleşti realitatea

         Urmând firul vieţii, că altfel nu am avea cum, decât a merge înainte, ne trezim încătuşaţi în trecut dar şi cu multe planuri de viitor. Suntem atât de distraţi că nu ne dăm seama că trecutul e trecut şi nu ai ce să mai schimbi iar viitorul nu îl cunoşti, nu îl visezi peste noapte ca el, mai târziu, să devină realitate.

         Trăim într-o lume neadecvată aspiraţiilor sufleteşti ce impun anumite reguli de conduită în societate, dar ne păcălim crezând pe tot „netotul” ce ne dă sfaturi urzite de mintea lui împrăştiată şi plină de răutate. „Dacă mie nu-mi merge bine, de ce să se simtă bine altul”…

         Deunăzi scriam despre unii ce se cred a fi mesia - cu „m” mic pentru a se deosebi de cel adevărat – şi respectivul mi-a trimis imediat mesaj pentru că trebuia să-mi dovedească din nou şi din nou că dreptatea e de partea lui. Înseamnă că persoana şi-a făcut un obicei de a citi - ceea ce este bine - dar şi de a supraveghea îndeaproape tot ce este legat de omul care „îl supără” (acesta bineînţeles fiind eu).

         În altă zi, m-am pomenit un o persoană ce „aborda inteligenţă”, prin critici şi „dorinţe de bine”, comentând negativ totul şi pe toţi. Din punctul lui de vedere lumea e plină de gunoaie, adică oameni care trebuie judecaţi de societate pentru ceea ce fac, pentru ceea ce vorbesc…  Omul „gunoi” este acela ce nu-ţi acceptă ideile tale „măreţe”.

         Realitatea este o deziluzie… Credem că am luat deciziile corecte dar totul este o „fata morgana”. Trăim din şi prin vise, contăm că socializăm. Printr-un rictus credem că am păcălit pe cei din jurul nostru. Suntem dispuşi să sacrificăm bucuria pentru o porţie mai mare de însingurare şi anxietate.

         Realitatea… Sufletul nostru efemer… Nu vedem nimic, nu ne înţelegem pe noi înşine, suntem prea ocupaţi… cu hibernarea şi visarea… Nu ne regăsim în ceea ce facem şi gândim (dacă gândim). Trăim pentru a mânca, dormi, munci, a ne îmbrăca, a plăcea, aşteptând să treacă zilele, orele… Şi ce am câştigat ? Timp trecut.

         Există planuri, există vise, dar dacă nu munceşti să le realizezi crezi că se vor definitiva singure? Păcat. Păcat că avem acest dar minunat, viaţa, şi nu ne bucurăm de ea. Nu o trăim în maxima ei intensitate, ne ofilim pe zi ce trece din cauze create de noi. Mergem pe drum şi tot adunăm pietre, le punem în rucsacul ce-l purtăm cu noi. E greu urcuşul dar tot adunăm pietre – gânduri, trecut, viitor… Urcăm şi cădem de greutatea ce o purtăm dar nu vărsăm pietrele, nu le aruncăm, tot adunăm.

         Cruda realitate… Suntem prizonieri ai unei vieţi care nu ne place dar nu facem nimic ca să schimbăm ceva. Ne simţim ca un naufragiat pe o insulă pustie. Dar nu ne bucurăm că am scăpat cu viaţă … ne plângem şi ne văităm fără să cercetăm dacă pe insulă vom putea afla ceva să ne ajute a ne întoarce la viaţa şi la tabieturile noastre zilnice.

         Suntem copleşiţi de sentimente ce parcă vin din altceva, nu sunt ale noastre dar nu ne întrebăm ce se întâmplă ci ne făurim imagini cu care hrănim mintea obosită deja cu alte şi alte frânturi de patimi şi orgolii. Trăim într-o minciună spunând că ne-am achitat de datoriile morale ce le avem către familie, către societate. Trăim pentru a plăcea lumii căci „cine se aseamănă, se adună”.

         Din toată această ecuaţie a vieţii reale lipseşte ceva… DUMNEZEU.

 

protosinghel Modest Marian Ghinea

             . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

                                                Anul 2013

ANUNT - DESPRE SFANTUL IOANICHIE CEL NOU

       Uneori este nevoie de a fi scuturati - intre ghilimele de rigoare - pentru a ne aminti ca prea suntem cu capul in nori. Cetatuia in anul ce a trecut, precum si acum, ca inca nu s-au sfarsit problemele, trece printr-o schimbare, iar aceasta este impusa de noi reguli "asezatoare" peste vietuitorii de aici. Dar viata noastra isi va urma cursul sau, "daca pe Mine m-au prigonit si pe voi va vor prigoni" spune Mantuitorul. Aceasta ne este de folos pentru a medita mai mult, a fi mai destoinici in a cunoaste "semnele, a gandi ca oricand firul vietii noastre ce se desfasoara din ghemul timpurilor, se poata afla slabit sau chiar si rupt. Nu am gandit prea mult la moarte ca la o intalnire cu Hristos, nu am gandit ca sfintii nostri mijlocitori in fata Tatalui Ceresc, ne vor lasa... Si totusi, unde s-a gresit ?... Mi-am pus nu numai eu aceasta intrebare ci multi din fii duhovnicesti ai Cetatuii...

       Ascultarea este mai presus decat LITURGHIA. ascultarea te mantuieste, nu esti tu de vina pentru ceea ce faci din ascultare. Eu sunt doar un administrator ce in numele Kiriarhului administrez bunurile Cetatuii. Sfantul Ioanichie nu este al meu, nu este proprietatea mea este al credinciosilor ce au nevoie de mijlocirea sa.

       Sfantul Ioanichie cel Nou a facut ascultare mergand sa mangaie si pe altii, pe cei ce nu puteau a urca in Cetatuie. Astfel, in 19 zile ale lui Ianuarie anul Domnului 2013, spre seara, Sfantul Ioanichie a facut un ultim drum pe muntele sihastrilor, condus de fii sai duhovnicesti, iar coborarea nu a fost pe cararea cea mare ci pe "colt" in apropierea pesterii unde s-a nevoit peste 30 de ani.

       Mahnirea sufleteasca nu trebuie sa fie insa in sufletele celor ce l-au iubit si il iubesc pe Sfantul Ioanichie, ci toti sa afle ca un glas,nefiresc, s-a auzit pe munte zicand: NU TE INTRISTA< TURMA MICA< VETI PRIMI BUCURIA DOMNULUI>

       Nu suntem singuri, si chiar de s-ar pravali muntele comoara noastra este rugaciunea, "murmurul sihastrilor"...

       Acum, cinstitele moaste ale Sfantului Ioanichie, se afla la manastirea Negru Voda din Campulung, sa fie si cetatii de ajutor... Dar şi acasă, în Cetăţuia, în racla cea veche se află părticele din cinstitele sale moaşte.

       Am vrea sa credem ca munca noastra de cercetare a vietii sfantului nu a fost in van, am vrea ca slujbele sa nu fie schimbate macar ca o recunoastere a dragostei noastre fata de sfant, am vrea sa fie iubit sfantul macar pe jumatate cat l-am iubit noi, sa fie considerat asa cum il simteam noi, batranul sfatuitor... In noptile din Cetatuie, fii sai duhovnicesti stateau pe langa racla si-l simteau viu, cereau sfat si il primeau, in ziua de 20 ianuarie cand si-au luat ramas bun de la sfantul, plangeau considerandu-se parasiti... Nu trebuie uitat insa ca Cetatuia este locul sfantului, locul intrarii in monahism, locul unde domnitorii veneau sa-i ceara sfat, locul pesterii sale, asa ca nu a parasit sfantul pe nimeni, si nu va parasi pe cei ce-l iubesc. Sa nu fie nimeni trist ci privilegiat ca a putut fi des in preajma sfantului Ioanichie Cetatuianul...

________________________________________________________________________________________________

RUGAMINTE

       Multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a ajutat in demersurile noastre legate de mutarea "vecinilor" de la poalele muntelui unde se afla manastirea noastra. Doresc sa fac cunoscut tuturor ca chiar daca pe fond s-au limpezit lucrurile mai avem de rabdat pana ce se va porni actiunea de mutare a rudarilor. Multi ne-au acordat ajutorul VERBAL, dar...faptic, prin demersuri, s-a ramas la stadiul de VORBE...

       Rugam pe cei ce sunt interesati de istoria neamului nostru sa intervina pana nu este prea tarziu. Ingerii pazitori ai bisericilor ce se afla actualmente in NEGRIJA organelor locale, vor trambita in auzul acestora pentru a le aminti ca DUMNEZEU NU ESTE O POVESTE.

protosinghel Modest Ghinea

_____________________________________________________________________



Manastirea îsi asuma întreaga responsabilitate pentru opiniile exprimate

[ sus ] [ index ]



copyright © 2003. Mãnãstirea Cetãtuia Negru-Vodã, Cetãteni, Jud. Arges